astăzi s-a luminat Sunt Jurnalul în care n-am apucat să scriu… o filă ruptă, din rânduri s-au topit toate râurile, s-au prăvălit munţii, catedrale au zdruncinat maşina timpului Multe trupuri s-au aruncat pradă leilor Şi multe mame au pierdut fii şi fiice Aşa s-a luminat lumea mea s-a albit de adevăruri şi noi speranţe n-am să mă mai îmbrac în negru n-am să mă mai uit în oglindă am să stau în calea ei…am s-o privesc printr-un ecran de gheaţă şi s-o provoc să joace rolul maşterei sufletul e o sită prin care se cerne durerea şi inima îşi schimbă culoarea devine albă de un alb prea alb medical şi septic de ce îmi e teamă , de propria-mi venă aortă? de oasele mele de pielea mea de unghiile mele? absurdităţi …. tac îmi înghit o parte din temeri noaptea târziu, singură într-o casă straină pasărea mea s-a desprins din goblenul de pe perete cu mâinile mele caută ceva, un suport pe care să se sprijine în plimbarea mea prin aceasta lume Cu această muzică, cu aceste sunete confuze. Fugi, te culcă,