PANA

Locuiesc într-o cutie neagră … Cu mine şi cu trupul meu Cutia e mică şi cartonul are un ciudat miros de migdale Dimineaţa se vede prin găurile scobite cu greu ca şi cum n-aş aştepta decât ploaia în îndelungi partide depresive Suflă un aer  prin mine ...trece şi rămâne lipit pe capacul cutiei ce îşi schimbă culoarea în gri În locuinţa asta temporară nu pot primi pe nimeni ..abia am oxigen Pentru o singură fiinţă şi aceea e o muscă .. Viaţa în cutie are umorul ei ...

O ceaşcă albă e inima Aseară am încercat să o desenez Să-i conturez cu o linie simplă curbura Toartei. Am atins-o fin cu degetul arătător S-a înfiorat şi emoţia s-a auzit oftând... În fiecare zi pun apă proaspătă În fiecare zi cineva o bea Urmele lăsate sunt semnele De dragoste şi răbdare Inima e un obiect de uz casnic De multe ori o dau cu împrumut.

Traversez prin locuri nepermise Pe bulevardul Tomis Traversez raiul cu stăpânii lui în fiecare zi de două ori O dată dimineaţa când o pe o vitrină de magazin apare un soare alb din lapte de rac şi o dată noaptea, când în piscina vecinilor luna face baie goală puşcă e aşa o frumuseţe în jurul oamenilor că viaţa are apnee nocturnă călătoresc într-o maşină de plastic şi gumă visez să am parcare la purtător traversez singură pe lume prin locurile unde am retrăit moartea, iluminată de becul uriaş cu neon mă înnebuneşte căldura, frigul mă omoară locul de unde vin baieţii în alb e aproape raiurile au program nonstop şi camere de luat vederi.

Cum te-ai depus Cum te-ai aşezat În forma în conturul Între aripile bleoalbastre Desenate pe zid, Răsucind fără vlagă Butonul de panică Al oboselii-simplu Ca un efect pavlovian Cum te-ai înfipt Cum te-ai recreeat În nimbul decupat În perete în locul de Dat cu capu Sau de fumat Gol pe dinăuntru Mai gol pe dinafară Desenat în îngerul Cu buze maro de atâta Pauze de cafea Fără texte biblice Doar o slăbiciune Caldă în pântece Cum te-ai eliberat Cum te-ai divizat Între inimile şi celule Zanga şi iar zanga Împrăştiat în stânga şi dreapta Desfăşurat ca un ecran mare pătat Cu nişte linii albe Prin care povestea filmată se vede Extravagant.

Mi-e dor de fata vie din pozele vechi din Poveştile tale despre cum ne-am vazut prima oară. Fiecare îşi ţese o pânză subţire un memoire fin pe care îşi leagănă elefanţii. Neverosimilă dorinţă nu mai vad amintiri, de trei zile aud straturi de linişte căzând peste scrisori şi pulbere azi am găsit un cd cu muzică unor menestreli îl pierdusem de 7 ani niciunde azi l-am găsit din niciunde, când în mine se comprimă secunde prea strâmte,apucate de doua mâini ce răsucesc în mine un drug înroşit de minciună ce răsucesc în minte un gând iute de răzbunare. mai respir mai urc mai cobor o scara din aţă mai cos,pe un fin memoire un copil într-o poză caligraf pe o galbenă filă. în cadranul de-argint o femeie se-agaţă de minutarele translucide se loveşte în orele atât de mic tipărite că nici secundele nu mai încap ... se răzvrăteşte o amintirea în care biologic mă pierd ... in memoir-ul meu, ce să păstrez ? un om mic a păstrat o lume mare direct in piele ca semne de viaţă.. noi balansam pe pân

E aşa , o chemare canibalică, E în nucleul celulelor e un tipar E un colaj Nu e decât ecoul din mine sau un ţipăt divizat în alte ecouri Mici înăbuşite între buzelebureţi În bumbacul din tricoul alb, în stratosfera Patului ravaşit în care ele ecourile ratate devin Căutările ce pe ascuns se agaţă de urechi Spun un vers spun o gamă trupul se gândeşte Ce să facă cu mine cu mintea mea un bol de sticlă Din care fara să ai ... Habar te înghit ca pe un şir de cuvinte Cine e aceasta doamnă poetry şi cine o ţine de mână ? O, ţine bine să nu-i piardă îmbraţişarea, curbura torsului desenat pe cearceaf, Mai atragătoare decât incercarea mea Mai ademenitoare în suave note pastelate Clar adunate din emoţii şi spaime e o nouă senzaţie, sa mă las copleşită? se pliază se lipeşte ca un mulaj mă strânge în propria-mi carne mă umple de sânge proaspăt,să trăiesc cu ea