PANA

future sound of poetry I - acrylic/canvas 80x100 - iulia pana tonight I thought to confess to you my life took a walk through the unknown house where I am the master of ghosts ... ghosts so ugly they can no longer scare me so life took a walk putting me to the test but I could not help my only thought, to confess to you even if it would be the simplest confession about me ... so I will say that my life walked through my rooms and abandoned me when I tried to say only in my mind that one night when life walked in my memory it could find nothing but you.     translated by Adrian G. Sahlean

I dream of myself in the neighborhood. my neighborhood where the grass did not grow just reinforced concrete among sea-saws of shriveled wood. a crazy geometry structered everything for us the buildings ordered us. there were narrow alleys like wrinkles on a forehead we meandered through them like drops of sweat always looking for a new place to hide then I see myself on the stairs by the elevator the small manufacturing flaws in the sandblasted glass door gave me the priviledge to understand the world and how it was born when my young neighbors made claustrophobic love waking up dazed in a spacecraft taking them to the 10th floor the blue floor where they vowed to each other to stay together forever surrounded by concrete nothing was a joke I slide on the red iron tobogan forged in an infantile form that marked us for misbehaving to the market place with all the people at the the rapist-murderer’s public se

what can I say to you, in this fainting relativity this light pink with lovely reflections as if the world pays to see our dreams turned into neon signs... ebony bones where pain strikes I don’t know what this means for you, but love does not wait it’s the river the world floats on the blind world, you know I don’t have much to say we are parts of a secret body the tower where we could live is far away it could collapse in the distance waiting for us like a mere pebble on a hillside so fragile is the music moving us only the secret body fights on...! it only fears the color black and Father Time translated by Adrian G Sahlean

Experi-mental poetry E aşa , o chemare canibalică, ecoul din mine sau un ţipăt rotund în carnea dulce alte scâncete mici înăbuşite între buzelebureţi în bumbacul din tricoul alb, în stratosfera patului ravaşit în care ele ecourile ratate devin căutările ce pe ascuns se agaţă de urechi spun un vers cânt o gamă trupul se gândeşte ce să facă cu mine cu mintea mea care n-are habar mă înghite ca pe un şir de cuvinte cine e această doamnă poetry şi cine o ţine de mână ? O, ţine bine să nu-i piardă îmbraţişarea, torsul curbat  desenat pe cearceaf, mai atrăgătoare decât încercarea mea mai ademenitoare în note pastelate Clar adunate din emoţii şi spaime e o nouă senzaţie, să mă las copleşită? se pliază se lipeşte ca un mulaj mă strânge în propria-mi carne mă umple de sânge proaspăt. Experi/mental poetry It’s like… a cannibal’s call, the echo inside me or a rounded shriek in my sweet flesh small muffled whimpers between my lips

Iulia Pana’s Golden Meter    by Ileana Marin Ileana Marin este profesor afiliat la University of Washington, Seattle si colaborator al Centrului de Excelenta pentru Studiul Imaginii, Bucuresti. Specialista in literatura comparata si studii despre text, Ileana Marin publica studii despre materialitatea textului, despre literatura si arta de secol XIX, precum si despre cultura romana. Este membra fondatoare a Societatii Culturale Romano-Americane din Seattle.   Rigla de aer -Tracus Arte 2013                                      Iulia Pan ă și etalonul ei poetic de măsură Volumele de poezie ale Iulie Pană sunt răsfirate pe aproape 20 de ani: de la Imagine simplă care i-a adus premiul de debut la Festivalul de la Sighet în 1996, la Statuia Zilei de mâine doi ani mai târziu, de la Noaptea Scorpion din 2003, care a primit premiul filialei USR Dobrogea, la Contrasecunde în 2008 și acum Rigla de aer , cel mai dens metaforic dintre ele, proba