PANA

Iulia Pană- ,,Respirație,,- acrylic/canvas 50x70 într-o camera albă ca o rezervă de spital sunt prizonieră, sunt locatară, plătitoare de taxe și impozite socotite în ore și donații de sânge și limfă. printre grilaje invizibile despart aerul de respirație simultan cu ventilatorul uriaș ce scutură praful alb rămas  de la unicul locatar pierdut în registre groase și roase de timp într-o vagă poveste rostită ca o șoaptă ce iese din peretele gros de lemn prins între  două bârne care  fac o cruce imensă albă ca varul. între stinghii de lemn vorbesc două vieții. Abia ating  răscrucea lemnului din el picură  lacrimi purificatoare, vindecătoare pentru cei orbiți cu ochii larg  deschiși  în plin soare în  plin întuneric.. două obloane deasupra norilor pe care eu ca o călătoare  pe o planetă abia descoperită am zugrăvit  fiecare stinghie prin  care a suspinat iubirea. irișilor mei le-am dăruit lentile de mărire   și pe șoselele imense și