pânză subţire, memoire fin



mi-e dor de fata vie din pozele vechi
din poveştile tale
despre cum ne-am văzut prima oară.
fiecare îşi ţese o pânză subţire un memoire fin
pe care îşi leagănă elefanţii.
neverosimilă dorinţă
nu mai văd amintiri,
de trei zile aud
straturi de linişte căzând peste scrisori
şi pulberea
când în mine se adună doar secunde
urc şi cobor o scară din aţă
mai cos, pe un fin memoire un copil într-o poză
caligraf pe o galbenă filă.
în cadranul de-argint o femeie se-agaţă de minutarele
translucide
se loveşte de mine cu dureroase cuvinte
în care vocalele nu mai încap ...
se proiectează o amintire
risipită ...
în memoire-ul meu, ce să păstrez ?
direct în piele ca semn
prin urechile acului
moşteniri monstruoase
trec umezite de limbă





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Noi